MMTGC

Nu pot să vorbesc vreodată despre cine sunt şi ce mă caracterizează, fără să menţionez un pas absolut capital în viaţa şi existenţa mea: ziua în care a luat fiinţă grupul MMTCG, primul din cele la care ulterior am pus umărul în formarea unor adevărate comunităţi, nu doar adunări virtuale de oameni. 

Într-o seara de 1 septembrie, cu ceva ani în urmă, eram în casa părinţilor mei de la Drobeta Turnu-Severin, cu absolut toate lucrurile în mijlocul casei, chinuindu-mă să îmi înghesui toată viaţa în două valize mari, dar clar prea mici pentru nevoile mele, şi pregătindu-mă să părăsesc Romania pentru o ţară unde nu mai fusesem niciodată şi despre care ştiam doar vag câteva lucruri.

Încărcătura emoţională a acelor zile îmi este greu să o descriu. Îmi aduc aminte doar că mă simţeam copleşită de tot ce rămânea în urmă, de tot ce mă aştepta în viitorul apropiat şi căldura de afară mă făcea să simt că mă sufoc alergând între etaje haotic, cu braţele pline de lucruri. Şi, într-o camera în care nu aprinsesem lumina, m-am prăbuşit epuizată pe o canapea, uitându-mă pierdută la pereţii întunecaţi.

Când, deodată, telefonul meu începe să clipoceasca: tink! tink! Îl iau in mână indiferentă şi mă uit pe ecran: Bianca Potyesz sent you a message. Si încă unul. Şi încă unul…

Bianca făcuse în urma cu câteva zeci de minute un grup de Facebook destinat numai f

emeilor, dar care fusese iniţiat cu setările de secret şi încerca să schimbe asta pentru că nimeni nu îl putea găsi sa îi dea join.

Am privit telefonul, am privit încă o dată pereţii şi toate lucrurile din jur, mi-am aprins o ţigară şi am început să pun umărul la ceea ce înseamnă MMTCG. A fost prima oară când am lăsat deoparte treburile personale pentru grup. Nu însă şi ultima…

Mă apuc deci să caut repede pe net soluţii şi realizăm ca nu se mai poate modifica, pentru că avea deja peste 250 de membre în câteva minute… Ce facem?? Îl lăsăm aşa sau….

Şi da! Ne-am apucat de „muncă” în paralel. În timp ce Bia anunţa cu surle şi trâmbiţe că trebuie să dăm „câteva” afară un sfert de oră şi că le rugăm să dea join din nou, eu m-am apucat tacticos să dau afară în ordine alfabetică. Sute! Cui îi mai păsa de bagaje, stres de plecare, lacrimi de despărţire? Apăsam frenetic butonul de kick membre până când m-a durut degetul. Între timp se pusese şi Bianca pe treabă, aşa că am ajuns în căteva zeci de minute să vedem luminiţa de la capătul tunelului: doua sute de membre, număr care permitea schimbarea setărilor.

Imediat, mi s-a propus, evident gratie „talentului” meu, postul de admin.

Şi apoi…să te ţii!!! Sute de cereri de aderare în câteva ore. Prietene, prietene ale prietenelor, cunoştinţe, lume sătula de grupuri aiurea. Şi uite aşa, încet încet, am devenit comunitatea care suntem astăzi.

Iar toate acestea se întâmplă pentru că ne-am dorit ALTCEVA şi ALTCUMVA.

Cred că de fapt, dată fiind coincidenţa apariţiei grupului si plecării mele din ţară, MMTCG este o bucăţică frumoasă de Românie pe care am luat-o cu mine, pe care o am mereu cu mine, şi care îmi aduce senzaţia de acasă în serile lungi şi reci din Londra…

O poveste frumoasă, care nu se va sfârşi prea curând!

Despre Bianca, omul minunat care este si lucrurile frumoase pe care le face, puteţi citi mai multe în secţiunea „Oameni” a acestei pagini. 

Iar despre ce lucruri extraordinare mai face MMTCG, veţi găsi aici mereu noutăţi de suflet, pentru suflet: campanii, acţiuni, oameni despre care trebuie să se ştie.

Comments

comments