O minune de femeie! Amuzantă, deşteaptă, la curent cu tot ce se întâmplă, care spune mereu adevărul într-o formă pe care nu o poți refuza. Pentru mine, și sunt convinsă că și pentru voi, o surprinzătoare bucurie să o întâlnesc!
1. Cine este Lavinia Bălulescu?
O fată curioasă și anxioasă.
2. Unde locuiești acum şi de ce acolo? Ai vrea sa fi ales alt loc? Când, unde şi de ce?
Sunt din Turnu Severin și locuiesc de 4 ani și jumătate în București, sunt scriitoare și jurnalistă (editorialist și editor al secției Corespondenți – ziarul „Adevărul“). Locul de muncă este și motivul pentru care locuiesc în București. Înainte de București a fost Timișoara-my-love (am stat acolo 8 ani), unde am lucrat tot la „Adevărul“. Bucureștiul a făcut ceva interesant cu creierii mei (bun, rău, văd eu cu altă ocazie), iar când o să mă plictisesc în mod sigur o să mă ridic și o să plec spre o altă destinație. Probabil tot în România, îmi place să știu că sunt la cel mult două trenuri distanță de părinții mei.
3. Cine eşti la job şi cine în timpul liber?
Cred că tot eu sunt în ambele situații, oricum un om conștiincios, obsedat de diverse lucruri, probabil enervant. Mă relaxez foarte greu și îmi fac o grămadă de liste. Așa funcționez. Mi-ar plăcea să scriu mai mult și să citesc mai mult, teoretic lucrez la o nouă carte, dar practic n-am niciodată timp de nimic. Am și un blog de cititor-jurnalist-scriitor, se numește Ferma de gânduri, dar e destul de complicat să te ții de toate. Într-o zi o să mă fac scriitor cu normă întreagă, ăsta e visul.
4. Te implici activ în ceea ce înseamnă România? De ce și cum simți şi alegi să o faci?
Cred că o fac atunci când am grijă ca realitățile din țara asta să fie prezentate cât se poate de corect, prin știrile care-mi trec prin mână. România pe care o văd eu, de la calculatorul editorului care citește toate știrile din țară, e o Românie mereu uluitoare. Tot timpul îți scapă ceva printre degete. În rest, mă enervez când văd oameni care își iau informațiile din surse deloc credibile și încerc să schimb asta cât pot, când pot. Dar e aproape imposibil, apropo.
5. Ce înseamnă o “țară ca afară”? Ce înseamnă un bun român?
Nu știu exact. Eu încerc să fac bine sau, și mai bine zis, încerc să nu fac rău. Cu cât încercăm mai mulți asta, cu atât ne putem apropia de ideea unei țări visate.
6. Din toate poveștile pe care le-ai “strâns” în viață, pe care ne-o spui astăzi?
Am vreo 4-5 ani și mă duc cu taică-meu la debarcader duminică după-masa. Urmează să închiriem o barcă și să ne dăm cu ea pe lac. Nu l-am mai văzut pe taică-meu de ceva timp, a fost plecat undeva, nu știu unde, iar acum s-a întors. Știu că este el, taică-meu, dar îmi e puțin rușine să-i vorbesc. Îl țin de mână și urcăm împreună o pantă, iar când ajungem în vârf de acolo se vede apa. Sunt atât de emoționată încât simt un fel de bucurie, un fel de slăbiciune în oasele genunchilor. Nu-mi mai amintesc altceva, doar momentele alea în care ne apropiem împreună de lac.
Pe Lavinia Bălulescu o găsiți și la Ferma de Gânduri.
Mulțumesc, Lavinia!
C.G.
